Cand sahul a intalnit psihologia
De asemenea, el a facut o serie de experimente pentru a vedea cum pot juca sah in orb cei mai buni sahisti. Astfel el a constatat ca doar anumiti maestri de sah puteau juca din memorie o partida si numai cativa puteau juca simultan sah fara a se uita la tabla de sah. Pentru a-si aminti pozitia pieselor pe tabla, la jocul de sah in orb, unii jucatori isi imaginau cu exactitate pozitionarea pieselor de sah pe tabla, in timp ce altii isi imaginau schema abstracta a jocului in sine.
In 1927, trei psihologi rusi, Djakow, Petrowski si Rudik, au studiat sapte dintre cei mai buni maestri ai vremii. Printre numele incluse in studiu s-au numarat Emanuel Lasker, Richard Reti, Savielly Tartakower, Carlos Torre, Peter Romanovsky, Ernst Gurenfeld, si Rudolf Spielmann. Ei au comparat performantele acestor jucatori cu cele ale unei echipe de jucatori amatori, numita echipa de control. Nu s-au gasit diferente mari asupra inteligentei generale sau asupra memoriei spatial-vizuala, ci doar mici exceptii legate de memoria anumitor jucatori de marca. Astfel s-a ajuns la concluzia ca, jucatorii obisnuiti nu sunt inferiori celor profesionisti, iar performantele intelectuale sunt putin predictibile in jocul de sah.
Totusi, un jucator puternic de sah va alege piesa in functie de pozitia de joc, iar obiectivitatea este vitala pentru a juca sah de calitate, deci conteaza mult intelectul. Procesul de decizie in jocul de sah se bazeaza pe o deliberare rationala exhaustiva pentru a determina care dintre toate optiunile maximizeaza un anumit scop. In schimb, majoritatea deciziilor umane se bazeaza pe solutii rapide si frugale, alimentate de presimtiri si intuitii. Deci, jucati sah pentru a fi obiectivi!
Alice Gherman
